Povestea căutătorului de comori

– sau cum putem dezvolta motivația și plăcerea pentru educație a copiilor –

În afara zonei de joacă a parcului, între copaci înalți, cu coronamente sparte pe alocuri de fâșii drepte de soare, un copil de 7-8 ani analizează curios frunzele căzute pe jos. „Asta e verde încă. Asta e deja uscată. Asta e doar maro pe margini… Unde sunt oare frunzele roșcate?“

Inventează povești în care copilul să fie super-erou

Oricum ar părea la prima vedere, băiatul e în fapt un căpitan aflat în misiunea vieții lui: găsirea comorii antice, bine ascunsă de spiriduși malefici în pădurea de cristale a căpcăunului. Copilul vorbește în șoaptă (monstrul se poate trezi oricând), pășește atent peste crenguțele uscate de salcâm și speră să găsească tezaurul prețios: frunze roșii zimțate despre care știe că au puteri miraculoase. În acest timp, observă insectele care circulă ordonat pe scoarța copacilor, le numește „spioni ai căpcăunului“ și le promite că le cruță viața dacă îl ajută să găsească frunzele sângerii. Mama i-a spus că orice căpitan de vază are un cufăr mic în care își ține secretul tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de moarte, iar el și-l caută acum pe al lui.

 

Stimulează-i curiozitatea prin aventură

Băiatul își continuă drumul, adună trei plante de traista ciobanului într-un buchet firav și inspiră adânc mirosul plăcut de pământ umed. De bună seamă, grădinarul și-a făcut datoria și-n dimineața asta și a pornit, ca într-un sincron, toate stropitoarele din parc. După un timp, copilul ajunge în țara plantelor mici cu flori albăstrii, a gândăceilor cu corp rotund și picioare teleghidate și în final găsește comoara antică: câteva frunze de arțar japonez roșu, purtate de vânt cine știe de unde.

Dinspre alei, așezată pe una din băncile de la soare, mama îl privește cu satisfacția celui care a găsit și el, comoara lui. Înainte să iasă afară, i-a spus băiatului povestea unui căpitan care a pornit în lume în căutarea unor bogății nemaivăzute, descoperind în drumul său tot felul de minunății. Fermecat de curajul lui, băiatul i-a spus că și el vrea să fie căpitan, iar mama l-a încredințat că tocmai a devenit unul de vreme ce își dorește atât de mult. Apoi i-a vorbit de frunzele roșii miraculoase pe care, dacă le păstrezi într-un mic cufăr, nu îmbătrânești niciodată.

 

 

Învățarea ca o joacă

Ideea de a crea o poveste din care fiul ei să descopere o mulțime de lucruri noi i-a venit după ce o prietenă i-a povestit de Școala Intuitext. Nu se gândise până atunci că învățarea prin joacă este nu numai plăcută, ci și eficientă și în plus, determină o atitudine pozitivă față de școală. Citise la un moment dat un studiu despre Teoria autodeterminării (Richard M. Ryan și Edward L. Deci), potrivit căruia motivația intrinsecă este specifică naturii umane, iar părinții și dascălii trebuie doar să mențină vie pe tot parcursul anilor de școală această calitate pe care oamenii o au deja.

 

 

Școala Intuitext, inspirație în fiecare zi

Conceptul de învățare prin joacă ce stă la baza produsului educațional Școala Intuitext a inspirat-o să inventeze jocuri și activități prin care copilul ei să învețe în timp ce se joacă și când acesta nu folosește tableta. Așa i-a venit ideea poveștilor în care băiatul e super-erou și, până să găsească bogății nemaipomenite, descoperă natura și schimbările survenite odată cu trecerea anotimpurilor, insecte mici pe lângă care ar trece altfel fără să le observe, flori, copaci sau mirosul toamnei la apus.

Astfel, pe lângă jocurile logice, filmulețele interactive și experimentele inedite de care cei mici se bucură pe www.scoalaintuitext.ro, părinții descoperă la rândul lor o nouă abordare în ceea ce privește educația, fiind provocați să-și dezvolte creativitatea și să inventeze mereu jocuri și activități prin care să cultive curiozitatea nativă a copiilor lor.

 

Vrei să descoperi toate surprizele Școlii Intuitext alături de copilul tău?