Ce ii intereseaza si ce le place copiilor

Sfatul specialistului: cum ar putea invata mai bine

(Interviu cu Claudia Ionescu – profesor documentarist și Director Școala Gimnazială nr. 4 „Elena Donici Cantacuzino”, Pucioasa, Dâmbovița)

In ultima perioada se vorbeste adesea despre noile generatii de elevi, pasionati de mediul digital, precum si despre dezvoltarea tehnologiei. Dumneavoastra cum ati descrie copiii de astazi? Ce le place, ce le atrage atentia?

Da, generatiile de copii sunt azi altfel.

Fiica mea are aproape 9 ani si deja alte preocupari, interese, alte abilitati decat aveam eu la varsta ei sau alti elevi ai mei din generatiile anterioare.

Sunt foarte activi, sunt nerabdatori, interesati sa invete daca ii preocupa ceva, descurcareti si apeleaza cu usurinta la colegi pentru a fi ajutati sa isi atinga scopul. Isi definesc destul de repede obiectivele, stiu ce vor, muncesc pentru a obtine produsul dorit, dar munca depusa e pe termen scurt; trebuie sa primeasca repede ce au de primit/ castigat, altfel abandoneaza.

Nu au rabdare.

De aceea nici nu le place sa scrie; mai degraba scriu mai putin caligrafic, dar corect; generatiile anterioare scriau mai caligrafic, dar cu greseli; sunt capabili sa se autoverifice. Au memorie foarte buna si un limbaj mai dezvoltat decat generatiile anterioare.

 Au competente digitale innascute, utilizeaza tehnologiile fara a avea studii in acest sens, se bazeaza mult pe intuitie. Invata cu usurinta o limba straina, sa citeasca, dar invata mai greu sa socoteasca, sa judece.

Le trebuie exercitii practice pentru a invata un concept; multa activitate practic-aplicativa pentru a-si forma corect reprezentarile; desi utilizeaza usor si repede tastatura, muschii mici ai mainii nu sunt suficienti de dezvoltati pentru scris; stapanesc miscarile grosiere, mai putin pe cele de finete; de aceea, sarcinile de colorat, de decupat acasa si la scoala sunt binevenite.

Invata pe un puternic fond afectiv pozitiv; daca nu exista, progresele sunt mult mai mici decat ar putea fi. Au mult mai multa nevoie de afectivitate pe care o cer, dar nu o si ofera.

Leaga relatii mai greu decat generatiile anterioare, sunt posesivi si foarte activi – galagiosi, energici, uneori nervosi.

Au inteligenta verbal lingvistica, spatial-vizuala, muzical-ritmica mult mai bine dezvoltate decat generatiile anterioare; au nevoie de mai mult exercitiu si de mai mult timp pentru a intelege si exersa deprinderile formate, de a forma un concept sau de a interioriza o norma.

Sunt mai independenti. Vor sa incerce lucruri noi, sa lucreze indepedent si apoi sa se verifice individual sau in pereche. Lucreaza cu placere pe orice device, sunt intuitivi, rapizi si gasesc solutii inedite, se ajuta unul pe celalalt.

Ce nu-mi place la jocurile pe calculator sau la diverse aplicatii digitale (precum Kahoot, Plickers, Comix…) este ca incurajeaza excesiv competitia.

Copiilor le place competitia, dar pentru varste mici, cum sunt cei de primar, competitia nu e sanatoasa, uneori ies greu din joc, continua sicanele si dupa ce se termina ora de curs.

Mi-ar placea niste aplicatii digitale care sa ii ajute pe copii sa invete si sa progreseze in ritm propriu, competitia sa fie cu ei insisi, nu cu alti colegi.

Laolalta cu toate aspectele societatii, si educatia trebuie sa evolueze, sa tina pasul cu vremurile. Se intampla acest lucru? Exista o dinamica optimista in cadrul sistemului de invatamant romanesc?

Din pacate e dezechilibru intre evolutia societatii si evolutia scolii. Scoala inca tine pasul pe loc, uneori o ia inapoi, legislatia e neclara, foarte schimbatoare (uneori se schimba regulile in timpul  jocului), oamenii din sistem sunt dezorientati si saturati de ce mai vine de la minister.

Lucrurile/ incercarile de schimbare se fac in salturi, nu sunt corelate intre ele, nu privesc un orizont mai mare de timp, nu au o directie clara si o implementare riguroasa. Ca si la clasa, consider ca o buna proiectare asigura o buna implementate si evaluare a unui demers. Cred ca aici ar trebui schimbate radical lucrurile. In managementul schimbarii, se spune ca atunci cand nu ai viziune, e haos.

De aceea, imi place noua idee a ministerului de a avea o viziune pentru 10 ani in educatie (2020-2030). E un reper, e un start si un final. Mi-ar placea ca si calatoria sa fie una pregatita, asezata, organizata, monitorizata si evaluata prin proceduri, metodologii, norme etc.

Am mari asteptari, sunt multi oameni in sistem care sunt dedicati, profesionisti, incearca si acum cu un consum mai mare de resurse sa iasa din zona de confort si sa faca lucurile si altfel, mai cu sens si pentru copii.

Daca as fi ministru, as actiona in zona de: autonomie scolara, as pregati intens directorii pe care i-as trimite in alte scoli decat scoala lor, as incadra un administrator in fiecare scoala (pentru ca in prezent directorul nu e nici director, nici manager, e administrator), as investi in resursa umana din sistem, as gandi programe de formare cu adevarat relevante, centrate pe nevoile reale ale oamenilor (proiectare, evaluare, psihologia invatarii, lucrul cu copiii cu CES, competențe digitale pentru profesori pentru aplicarea noilor tehnologii in lectii, strategii didactice, intelegerea programelor scolare, comunicare în limba engleză.

Ne trebuie alti profesori – mai curajosi, mai creativi, mai comunicativi, mai umani  chiar. Cum sa avem altfel de copii?

In ultima perioada, au fost create produse educationale care tin seama atat de placerea copiilor de a naviga in mediul virtual, cat si de dorinta parintilor ca ei sa nu-si neglijeze scoala. Intuitext, de pilda, a creat, pentru clasele I-IV, produsul educational ScoalaIntuitext.ro, cu ajutorul caruia elevii exerseaza materia in timp ce se bucura de jocuri de logica, animatii explicative etc. Considerati utile astfel de produse de invatare online?

Sigur. Inca nu am testat ScoalaIntuitext.ro, dar ma bucura initiativa si, mai ales, faptul ca e vorba de invatare si nu doar de evaluare.

Ce tipuri de lucrari le-ati recomandat copiilor pentru vacanta de vara ca sa exerseze materia scolara, dar care sa le si faca placere?

Oricum, nu prea multe. Un auxiliar in care sa exerseze cele invatate la clasa in acest an scolar, sa gandesca creativ, sa aplice, mai degraba cele invatate. Imi plac acele resurse care ii provoaca pe copii sa faca experimente, sa realizeze lucrari practice, sa confectioneze lucruri, sa masoare, sa testeze.

Prefer scrierea functionala si, daca mai e si adevarata, e cu atat mai valoroasa. Ex: sa trimita o scrisoare, o carte postala unui coleg, d-nei invatatoare, unei rude. Sa tina un Jurnal. Am gasit aceste lucruri la Intuitext.

Merg pe mana lor pentru ca sunt atractive, creative, au jocuri si invatarea e relaxanta. Nu sunt culegeri. Astea nu plac nicidecum copiilor.