Temele pentru acasă

Sfaturi de bună efectuare:)

(interviu realizat de Claudia Cojocea cu Iuliana Drăgan, specialist Intuitext în educație și profesor pentru învățământul primar)

Unul dintre cele mai sensibile puncte în educația copiilor noștri o reprezintă temele pentru acasă. De ce credeți că au copiii această reticență în a aloca un timp pentru învățare și acasă (pe lângă cele 4 ore de școală)?

După părerea mea, e prea mult spus că toți elevii au reticență pentru temele de acasă. Aș putea spune că, pentru unii dintre copii, temele de acasă reprezintă o activitate plăcută. De exemplu, elevilor pasionați de scrierea creativă le face plăcere să scrie o compunere interesantă pe care să o prezinte a doua zi colegilor. De asemenea, temele sub forma unor proiecte de grup se bucură de un entuziasm și de o efervescență uimitoare din partea elevilor.

Părerea mea este că învățarea fără studiu individual nu e completă. Temele bine alese reprezintă un antrenament foarte util, o aprofundare și o completare a conținuturilor studiate în clasă, un mijloc de dezvoltare a gândirii, inteligenței, creativității și originalității celui mic.

Ca în toate lucrurile care se întâmplă pe lumea aceasta, și în privința temelor de acasă, trebuie să existe un echilibru. Trebuie evitate temele repetitive, monotone și plictisitoare.

Un alt aspect foarte important este volumul temelor. E total contraindicat un volum prea mare de teme, care ocupă mult din timpul copilului și îl demotivează.

Mai trebuie spus că cei mici nu lucrează la fel. Ei au ritm diferit de lucru și stiluri diferite de învățare. De aceea, pentru eficientizarea studiului individual, profesorii dau teme diferențiate elevilor lor.

Unii dintre cei mici se plâng adesea că nu au înțeles diverse noțiuni din clasă și din acest motiv nu știu să-și rezolve temele. Dvs. cum vedeți această situație?

Cred că elevul care nu a înțeles ceea ce i se predă ar trebui să spună în clasă acest lucru și să ceară lămuriri suplimentare cadrului didactic în timpul lecției sau imediat după lecție.

Dacă totuși se întâmplă acest fenomen și copilul ajunge acasă cu lacune în învățare, ar trebui să încerce să rezolve din temă atât cât poate, iar a doua zi, la școală, să ceară explicații suplimentare profesorului.

Sunt multe situații în care copiii cer acasă ajutorul părinților, însă întâmpină dificultăți fiindcă părinții, cu multă bunăvoință doresc să le ofere ajutorul, însă folosesc alt limbaj, alte metode, străine copilului și adâncesc mai mult nelămuririle celui mic.

Unii copii merg la after school. Există vreo diferență între modul în care se fac temele acolo versus cum le-ar face acasă cu un părinte? Dvs. ați sesizat o diferență (mă gândesc că acasă, poate, părintele are mai multă răbdare și disponibilitate să-l facă pe copil să înțeleagă)?

La after school, un pedagog supraveghează efectuarea temelor, însă, având un număr mare de copii în grupă, timpul alocat fiecăruia este destul de limitat. Dacă pedagogul de la after school este cadru didactic, situația este ideală, fiindcă el știe ce indicii de rezolvare să-i ofere copilului astfel încât acesta să reușească să rezolve singur tema care inițial  îl pusese în dificultate.

De aceea, cred că la after school temele sunt mai ușor de efectuat decât acasă, aici copilul având la dispoziție ajutor profesionist.

Se întâmplă ca acasă părinții să facă teme cu copiii în timpul serii, după ce vin de la serviciu. La acea oră randamentul copilului este unul scăzut, iar părintele vine obosit după o zi de lucru. Adesea se ajunge la enervare, la situații tensionate, total neplăcute și nerecomandate în relația părinte-copil.