Răbdarea, atenția și alte abilități sociale
Cum se dobândesc și la ce folosesc
În ultima perioadă, am observat o explozie a unei industrii despre care, până acum ceva ani, nu cred că aveau mulți habar: parentingul. Dar nașterea, pruncia și apoi maturizarea acestei zone de interes s-au derulat cu o repeziciune uluitoare, explicabilă întrucâtva dacă ținem cont de faptul că părinții de astăzi sunt copii crescuți în dulcele stil clasic al anilor ’80.
Bloguri, conferințe, cursuri, cărți, articole, emisiuni, interviuri, specialiști, curente, contra-curente, opinii, contra-opinii – toate au năvălit în viața noastră și puțin a durat să ne pierdem cu totul în marea de informații. Întocmai ca într-un magazin plin ochi cu haine și accesorii din care n-am ști ce să alegem (bine!) fără un know-how minin despre modă, tot astfel și parentingul a creat vâlvă acolo unde noțiunile s-au prăvălit de-a dreptul fără să fie înțelese pe de-a-ntregul.
Ca și în modă, și în parenting e bun tot ce ni se potrivește – citim, ne informăm, dar alegem și adaptăm în funcție de particularitățile copilului nostru. Dincolo de detalii, excepții sau alte cazuri aparte, un beneficiu de necontestat al parentingului zilelor noastre plutește suveran: atenția pentru sănătatea afectivă a copiilor noștri. Altfel spus, ne pasă ce simt, ce gândesc, indiferent de factorii care îi diferențiază unii de alții.
Inteligența Emoțională – cum ne ajută să avem o viață (aproape) fără griji
Așadar Inteligența Emoțională a copiilor noștri este una dintre preocupările de bază ale părinților de astăzi. Ne dorim copii generoși, buni cunoscători ai propriilor sentimente, ai motivelor ce determină anumite comportamente, ne-ar plăcea să-și poată gestiona trăirile, să-și poată controla emoțiile negative, să înțeleagă de ce apar, cum se sting, să știe că nu există eșec ci doar lecții din care să învățăm, să fie curajoși, curioși, autonomi.
Inteligența Emoțională e un tărâm vast, neeplorat în totalitate, complex.
Specialiștii în educație sunt de părere că doar inteligența academică (IQ) nu este suficientă, și numai având abilități emoționale solide ne putem pune în valoare atât pregătirea școlară, cât și talentele. Oamenii care sunt mulțumiți de ei înșiși, care duc o viață echilibrată, oamenii de succes, oamenii pe care îi admirăm și, în general, oameni cu adevărat fericiți de traiul și performanțele lor sunt oameni cu o sănătate emoțională incontestabilă.
Sunt oameni cu abilități emoționale și sociale educate încă din primii ani ai copilăriei. Ce putem face însă, noi părinții, pentru a crește copii inteligenți emoțional?
- Să-i ajutăm să-și înțeleagă emoțiile și sentimentele. Să le numească, să conștientizeze intensitatea lor și să le explicăm motivele pentru care oamenii sunt uneori triști, dezamăgiți, frustrați, confuzi etc.
- Înțelegând de ce apar emoțiile în cazul lor, copiii vor ști și de ce apar în cazul celorlalți, ceea ce îi va ajuta în gestionarea conflictelor sau a situațiilor tensionate, în general. Astfel, în timp vor dobândi abilitatea de a-și recunoaște și controla emoțiile.
- Părinții ar trebui să-și manifeste și verbalizeze emoțiile sentimentele, trăirile. Felul în care aplică ei această lecție îi va ajuta și pe copii să înțeleagă, auto-regleze și exteriorizeze propriile lor emoții.
- Inteligența emoțională se poate dezvolta și prin jocuri. Fie jocuri de cameră sau povești cu tâlc, fie jocuri educaționale disponibile în cadrul unor platforme online de învățare, așa cum este Școala Intuitext, de exemplu. Aici copiii din clasele I, a II-a și a III-a vor descoperi activități educaționale distractive ce le vor dezvolta răbdarea, atenția și perseverența.
- E important să le explicăm că nu există eșec, ci doar ocazii de a învăța. Nu ascundem ne-reușitele și subliniem faptul că sunt normale. Nimeni nu trece prin viață punctând victorie după victorie. În plus, oamenii sunt diferiți și fiecare dintre noi are anumite calități și anumite minusuri. Important este să le acceptăm, să ne fructificăm atributele și să privim mereu către motivele de a fi mulțumiți.
- Comunicarea non-verbală este de asemenea importantă. Poziția corpului, privirea, limbajul și tonul vocii transmit mai mult decât o vor face vreodată cuvintele.