Modelul comunicativ-funcțional în predarea Limbii și Literaturii Române

Activitatea unui învățător în cadrul orelor de  Limba și Literatura Română este condiționată de o bună cunoaștere a domeniului disciplinei pe care o predă, dar și de adaptarea programei școlare la caracteristicile clasei.

Didactica acestei materii implică elevii în conștientizarea realităților pe care le trăiesc. Așadar, învățătorii trebuie să formeze și să dezvolte competențe de comunicare ale elevilor în diverse situații de comunicare (orală/scrisă, texte literare/nonliterare).

Fiecare învățător are de ales între mai multe modele de predare a limbii române. Printre cele mai populare se numără modelul structuralist și modelul comunicativ-funcțional. Cele două modele propun căi diferite de predare a limbii și literaturii române.

Modelul structuralist se bazează pe principiile lingvisticii structurale, dezvoltate de Ferdinand de Saussure (lingvist elvețian) și alți lingviști ai secolului XX. Modelul tratează limba ca un sistem de semne care funcționează împreună pentru a crea un sens.

În ceea ce privește predarea limbii și literaturii române, modelul structuralist se concentrează pe analizarea și înțelegerea componentelor individuale și a regulilor care le guvernează.

Limba este studiată mai mult ca un obiect în sine, fără a se pune un accent deosebit pe contextul cultural. Activitățile vizează structura textului și tehnicile literare, mai degrabă decât semnificația culturală sau comunicativă.

În cadrul modelului structuralist, învățătorul este considerat o autoritate care transmite cunoștințe despre structura limbii și se asigură că elevii le însușesc corect. Aceștia din urmă sunt receptori și evaluați pe baza capacității lor de a aplica corect regulile predate.

Exemplu de aplicare a modelului structuralist in lectii:

Învățătorul explică o regulă gramaticală și oferă exemple. Elevii primesc cerința de a crea propoziții care să respecte regula. Ulterior, elevii vor fi evaluați prin teste de gramatică, unde li se cere să aplice regulile învățate.

Într-o lecție care urmează abordarea structuralistă, învățătorul se concentrează pe învățarea structurii și funcției gramaticale a limbii, cu accent pe corectitudine și repetare pentru consolidarea cunoștințelor.

Comparativ cu modelul comunicativ-funcțional, acest model este considerat mai rigid, dar a fost dominant în multe sisteme educaționale europene. În prezent, specialiștii în educație tind să recomande învățătorilor utilizarea modelului comunicativ-funcțional. De ce?

Modelul comunicativ-funcțional este o noua paradigmă în predarea limbii și literaturii române. Scopul modelului este de a dezvolta competențele de comunicare ale elevilor. Materia se transformă. Ea capătă valențe active și dinamice. Elevii nu mai studiază despre texte, ci învață să comunice.

De notat: Modelul schimbă focusul de la operă literară la proces, lectura operei și angajarea elevului într-un dialog deschis cu textul . Elevii vor fi încurajați să practice comunicarea, să gândească autonom, să înțeleagă și să interpreteze texte diferite.

Față de modelele tradiționale, acesta pune accent pe utilizarea limbii ca instrument de comunicare și integrarea abilităților de receptare și producere a mesajelor în contexte cât mai diferite cu putință.

Modelul vizează și dezvoltarea celor patru deprinderi fundamentale ale comunicării:

• Ascultarea
• Vorbirea
• Citirea
• Scrierea

Care sunt principiile modelului comunicativ-funcțional?

Elevii vor studia limba, comunicarea și textul, atât literar, cât și nonliterar. Ei vor pune în practică comunicarea în situații reale, pentru o înțelegere aprofundată. Elevii vor dezvolta cele patru deprinderi fundamentale într-un mod natural. Ei devin receptori și producători de texte orale și scrise.

Modelul asigură continuitate în fiecare nivel de învățământ, de la ciclul primar până la cel liceal. În același timp, acesta este complementar predării altor limbi și discipline din aria curriculară „limbă și comunicare”.

Cum se aplică modelul comunicativ-funcțional?

Puteți apela la metoda ERR (Evocare – Realizarea sensului – Reflecție) ce pune în valoare cunoștințele anterioare ale elevilor și stimulează gândirea critică și reflexivă.

Evocarea presupune activarea cunoștințelor anterioare și captarea interesului elevilor. Constituirea sensului implică o abordare inductivă, deductivă sau analogică a noilor cunoștințe. Momentul de reflecție le oferă elevilor posibilitatea de a consolida și aplica noile cunoștințe în contexte diferite.

Ați putea folosi demersul inductiv pentru a ajuta elevii să înțeleagă noțiuni gramaticale de bază și complexe. Această metodă implică parcurgerea etapelor de observare, generalizare și aplicare.

Adaptați ritmul predării la dimensiunile comunicării

Comunicarea este abordată pe mai multe dimensiuni. Fiecare contribuie la dezvoltarea unor competențe de comunicare desăvârșite. În acest sens, vom evidenția dimensiunile comunicării:

• Dimensiunea lingvistică
• Dimensiunea textuală
• Dimensiunea pragmatică

Elevii vor învăța cum să utilizeze corect aspectele fonetice, lexicale, morfologice și sintactice ale Limbii și Literaturii Române. Ei vor înțelege caracteristicile structurii și coerenței unui text. Prin stăpânirea comunicării pe mai multe dimensiuni, tinerii vor reuși să aplice cunoștințele lingvistice în contexte reale.

Comunicarea înseamnă transmiterea de idei și sentimente, dar și cunoașterea celorlalți într-un mod natural. În Dicționarul Explicativ al Limbii Române, „comunicare” primește definiția de „acțiunea de a comunica și rezultatul ei” sau „a se face cunoscut, a da de știre”. Așadar, tinerii au sarcina de a fi eficienți în comunicare oriunde este nevoie. Nu este ușor, dar învățătorii îi pot ajuta să dezvolte competențele necesare pentru a comunica corect în situații diferite.

Prin adoptarea acestui model lingvistic, învățătorii pregătesc eficient elevii pentru o comunicare fluidă și creativă în situații diferite, atât educaționale, cât și în viața de zi cu zi.

Echipa noastră va pregăti numeroase articole despre utilizarea concretă a modelului comunicativ-funcțional, cu exemple practice și utile învățătorilor din România.

---

Bibliografie:

Mariana Norel, Metodica Predării Limbii și Literaturii Române în Învățământul Primar, Brașov, 2010.

Alina Pamfil, Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Cluj-Napoca, 2004.

Florentina Samihaian, Mariana Norel, Didactica Limbii si Literaturii Romane I, 2011

Florentina Sâmihăian, O Didactică a Limbii și Literaturii Române, București, 2007.