Testări, concursuri, Evaluarea Națională la clasele primare

Pregătirea corectă FĂRĂ TEAMĂ

Claudia Cojocea - Editor
Testări, concursuri, Evaluarea Națională la clasele primare
Testări, concursuri, Evaluarea Națională la clasele primare

Încă din primii ani de școală, copiii susțin lucrări de verificare a cunoștințelor, participă la diverse concursuri școlare sau susțin Evaluarea Națională la finalul clasei a II-a și a IV-a.

Oricât de bine pregătiți ar fi, micii elevi pot simți emoții puternice, teamă sau chiar anxietatea în fața acestor testări oficiale.

Din acest motiv, mai mult decât pregătirea academică propriu-zisă, pregătirea emoțională corectă este de o importanță incontestabilă, cu atât mai mult cu cât din primii ani se stabilește raportul copilului cu școala.

Așadar, un prim pas în acest sens ar fi să ne întrebăm ce impact emoțional au asupra copiilor noștri toate aceste testări și concursuri școlare.

Cristina Honcioiu, specialist Intuitext în educație, este de părere că răspunsul depinde de modul în care „sunt abordate aceste evaluări și concursuri de către profesor și de către părinte.

Dacă profesorul și părintele transmit ideea că Evaluările Naționale sunt examene prin care elevul vede ceea ce știe, în scopul de a-și îmbunătăți performanța, de a corecta eventualele lacune, de a se obișnui cu examenele, fără a pune presiune pe elev, atunci efectele sunt benefice.

Evaluarea Națională poate fi văzută și ca o experiență de învățare. Desigur că elevul poate avea emoții, dar această ușoară teamă e normală pentru astfel de situații.

E momentul în care el învață să gestioneze neliniștea, ceea ce îi va fi benefic în dezvoltare.

Pentru a ajuta elevii să se pregătească eficient pentru Evaluarea Națională și concursuri și a reduce impactul negativ al acestora asupra dezvoltării emoționale a copilului ar fi eficient ca adulții să:

– îi învețe pe copii să se pregătească din timp;

– să exerseze și să repete, să revizuiască (toate acestea ținând cont de particularitățile de vârstă și cele individuale);

– să le ofere simulări de astfel de examene;

– să îi ajute să-și stăpânească eventualele emoții, neliniști normale prin exerciții de respirație, de imagerie mentală;

– îi încurajeze să facă lucruri plăcute înainte de examen etc.

Rezultatele elevului nu ar trebui să fie făcute publice sau utilizate pentru a face comparații între copii. Copiii nu trebuie constrânși, manipulați să participe la concursuri, dacă nu doresc.

Efectele Evaluărilor Naționale sau ale concursurilor pot fi negative, dacă:

– există o miză pentru părinte și pentru profesor și aceștia asociază rezultatele acestor evaluări cu valoarea lor ca adulți;

– asociază valoarea copilului cu aceste rezultate;

– folosesc Evaluările Naționale/ concursurile ca încă un pretext pentru și mai multe exerciții cu un copil care deja lucrează foarte mult sau pentru a atrage atenția încă o dată că nu face suficient sau nu e la fel de bun ca X etc.

În situațiile de mai sus, evaluarea devine încă un context în care elevul experimentează stresul, presiunea, și se poate asocia cu emoții negative față de propria persoană sau față de ceilalți (frică, nu e suficient de bun, va eșua, furie față de adultul care critică etc.).

Într-o perioadă în care copilul are nevoie să se simtă competent, să reușească, experimentează situații care îl copleșesc și care afectează stima sa de sine.

Ce riscăm atunci când noi, adulții, părinți sau cadre didactice, amplificăm importanța Evaluărilor Naționale sau a concursurilor școlare, speriind mai degrabă decât motivând copiii?

Riscăm să afectăm negativ rezultatele atât de mult dorite, nu ajutăm copilul să ofere tot ceea ce poate în momentul examenului pentru că un copil speriat într-o situație de examen are șanse mari să nu ofere cele mai bune răspunsuri, să arate ceea ce știe el de fapt.

Amplificarea importanței Evaluării Naționale și a concursurilor de către adult înseamnă de fapt anumite stări ale adultului (neliniște, îndoială, rușine și teamă de eșec etc.) și mesaje transmise copilului: anticipare a eșecului, a unui rezultat nu suficient de bun, dacă nu maxim („Să nu iei mai puțin de…!”), existența unei mize pe care adultul o asociază cu aceste examene („Să nu mă faci de râs!”), neîncrederea în copil („Vezi să nu greșești iar!”, „Poate nu iei…!”), amenințarea cu pierderea anumitor beneficii, cu pierderea aprecierii adultului, pedepsirea etc.

Copilul speriat, pe lângă modificările la nivelul corpului, are anumite gânduri în aceste situații: „O să greșesc!”, „Nu o să iau nota/ punctajul care trebuie și atunci doamna/ mama etc o să mă certe/ o să se supere!”, „Dacă nu știu să fac…!?” etc, deci o stare mentală care îl împiedică să performeze la adevărata sa capacitate din momentul examenului.

Astfel de atitudini/mesaje repetate afectează stima de sine a copilului”, susține specialistul Intuitext.

 

 

 

Nu uita sa dai share:Share on Facebook
Facebook
73Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *