De ce se tem copiii să le spună notele mai puțin bune părinților

Când nota 10 devine dușmanul numărul 1 al elevilor

Claudia Cojocea - Editor
De ce se tem copiii să le spună notele mai puțin bune părinților
De ce se tem copiii să le spună notele mai puțin bune părinților

(interviu cu Iuliana Drăgan, prof. învățământ primar, școala 96, București)

Primii ani influențează felul în care copiii percep școala și determină relația lor cu învățarea. În ce fel îi poate sprijini învățătorul pentru a-i ajuta să le placă la școală?

Școala trebuie să fie un loc în care copiii să vină cu plăcere. Activitățile școlare nu trebuie să reprezinte o ruptură în viața copilului, mediul școlar nu ar trebui să fie unul rigid, ci unul relaxant, în care copilul să se manifeste cu spontaneitate, să învețe jucându-se, să beneficieze de un climat cald, calm, protector și încurajator.

Activitățile de învățare trebuie să reprezinte o continuare a activităților plăcute pe care copilul le desfășoară acasă, împreună cu părinții sau cu prietenii. Învățătorul este magicianul care, cu priceperea și talentul său pedagogic, creează la școală o lume frumoasă, de care copilul este atras și unde dorește să vină și să se manifeste în fiecare zi.

Învățătorul este cel care propune activități de învățare plăcute, diversificate, care să-l incite pe copil la acțiune: jocuri didactice, jocuri de rol, experimente, întreceri, activități care integrează muzica, dansul sau desenul.

Un alt „secret”, care îi atrage pe copii către activitățile școlare, sunt scurtele momente în care glumele își fac loc în lecțiile noastre. Zâmbetul, râsul și voia bună relaxează, dau o stare de bine, detensionează, captează atenția și copilul învață mai ușor și cu plăcere.

Așadar, cadrul didactic are un rol determinant pentru viitorul academic al micilor elevi.

Da. La școală, învățătorul va satisface dorința de afirmare a copilului, a creșterii stimei de sine, specifică la această vârstă; îi va da posibilitatea celui mic să se manifeste sau să acționeze în domeniul care îl pasionează, unde este talentat și unde produsele activității acestuia sunt net superioare. Privirile apreciative ale celorlalți, aprobarea acțiunilor copilului vor fi un adevărat stimulent pentru activitățile ulterioare. Astfel îi oferim posibilitatea copilului să facă, la școală, ceea ce îi place.

Dar părinții?

În raport cu activitatea școlară, copilul trebuie să îi considere pe părinți ca pe niște parteneri dispuși să ofere sprijin la nevoie, de aceea comunicarea în cadrul familiei este extrem de importantă. Întrebați-l zilnic pe cel mic ce a făcut la școală, ascultați cu interes ceea ce vă povestește, amuzați-vă împreună de întâmplările hazlii, încurajați-l să vă spună și aspectele plăcute, dar și pe cele neplăcute din ziua respectivă. Arătând un interes deosebit pentru activitatea de la școală, îi dovediți copilului că învățarea este un lucru serios, care vă preocupă, și copilul va fi mai implicat.

Ați observat o teamă a copiilor în ce privește notele? O teamă în a le transmite acasă unor părinți care pun un preț mult prea mare pe acest rezultat final al procesului de învățare?

Copilul împărțășeșete cu familia succesul școlar, realizările, aspectele pozitive, dar și aspectele mai puțin plăcute sau insuccesele. Părinții sunt cei care îl sprijină necondiționat pe copil, oferindu-i soluții optime pentru rezolvarea unor situații apărute școală: pot da sfaturi utile, pot împărtăși din experiența lor de școlari, se pot consulta cu învățătorul pentru a rezolva împreună unele situații.

Să nu uităm că exemplul părinților contribuie major la educația copilului. De exemplu, dacă părintele dorește să-l obișnuiască pe copil să citească în timpul liber, poate organiza acasă „Lectura de seară”, un interval de timp în care, împreună, toți membrii familiei citesc ceva ce le place.

Nu uita sa dai share:Share on Facebook
Facebook
74Share on Google+
Google+
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *