Interviu EXCLUSIV cu IOANA GINGHINĂ

„Puterea exemplului este mult mai bună decât orice educație”

Ioana, fiica ta, Ruxi, a terminat clasa a III-a, e deja școlăriță mare. Cum au fost acești primi 4 ani de școală pentru ea?

Școala nu este cel mai drăguț loc pentru Ruxandra, dar a înțeles că fără nu se poate. Nu pot spune că este ușor, nici măcar pentru noi, părinții. De exemplu acum, chiar în această perioadă trăim o goană după manuale. Dar am învățat că aceste neajunsuri ale școlii e bine să devină lecții de viață și pentru Ruxi și pentru noi.

Ați avut momente de emoție, de teamă?

Sunt multe momente dificile în timpul școlii, de aceea iubesc vacanțele mai mult acum decât când eram copil. „Lupta” cu lecțiile și cu stimularea Ruxandrei la învățat, la rigoare și la citit, nu este ușoară. Sunt atâtea tentații pentru ei în aceste timpuri, încât învățatul nu are cum să mai fie pe primul loc. Totuși, Ruxandra este un copil bun, cu care se poate discuta și atunci nu ne putem plânge de mari probleme.

Anul trecut, Ruxi a susținut Evaluarea Națională de la finalul clasei a II-a. Cum a perceput acest prim examen important din viața ei?

Sincer, nu am pus presiune pe ea nici noi și nici învățătoarea de la clasă. Nu ne-am dorit ca acest examen să fie un factor de stres pentru Ruxi. Normal că a știut că este ceva mai important decât un test de la clasă, dar noi nu am presat-o în niciun fel.

Cum s-a pregătit pentru acest examen?

Am avut un fel de culegere cu teste speciale asemănătoare celor de la evaluare și am mai lucrat din ele. În rest, nimic special.

În fața examenelor, și părinții simt un gol în stomac. Ce mesaj i-ați transmis lui Ruxi pentru a nu-i induce anxietatea de performanță?

Chiar nu am avut emoții la acest „examen” și nici nu l-am privit ca pe un mare test. Știu exact la ce nivel este Ruxandra și nu aveam nevoie de această evaluare pentru a-mi spune ce și cum. Sunt actriță și știu cum o zi proastă îți poate lua din energie și, chiar dacă joci un rol de mai mulți ani, poți ca în acea zi să greșești mai mult decât în alte dăți. Așa și cu evaluarea din clasa a II-a, nu o consider inutilă, dar nici nu trebuie băgată prea mult în seamă.

Sistemul românesc de învățământ pune un preț mare pe calificative, rezultate și performanțe. De aceea, mulți părinți nu sunt conștienți de drumul până la notă și insistă doar pe punctul final al parcursului educațional. Cât de importante sunt pentru tine, ca părinte, rezultatele școlare ale lui Ruxi și cum reacționezi când feedback-ul învățătoarei nu este, poate, cel așteptat?

Am marele noroc de o învățătoare extraordinară, care chiar nu încurajează concurența între copii și face echipă cu noi, părinții. Cred că aceste 4 clase trebuie să fie luate ca o cultură generală, o bază și nimic mai mult. În clasele primare copilul învață să scrie, să socotească, mai mult decât e cazul, ce e drept, apoi mai învață puțină biologie, istorie și geografie.

Din clasa a V-a mi se pare că trebuie să fim mai atenți la cât de mult învață copilul și, bineînțeles, să urmărim și rezultatele. Însă dacă cel mic prinde ură pentru școală începând cu învățământul primar, nu cred că mai ajunge să-i placă vreodată școala.

Psihologia modernă vorbește tot mai apăsat despre inteligența emoțională a copiilor și despre dezvoltarea acelor abilități sociale pe care le avem o viață. Cum încurajați tu și Alexandru această latură a personalității ei, ce metode funcționează?

Noi încercăm să petrecem cât mai mult timp cu Ruxandra. Pentru mine este pe primul loc. Cred că o mamă care să o înțeleagă și să o ajute atunci când are nevoie este exact ceea ce trebuie. Eu sunt cea care face lecțiile cu ea și tot eu mă joc, mă plimb, merg la film sau vorbim despre youtuberi. Nici nu știi câte am învățat de la eaJ.

Cred că pe un fond emoțional bazat pe încredere și echilibru în familie se așază mai bine și problemele de la școală. Totul e să avem deschiderea de a asculta ce mai zice copilul.

Se întâmplă uneori ca, având un părinte celebru, copiii să devină vanitoși și să-și „poarte“ mama sau tatăl ca pe o decorațiune în piept. Ai observat ca Ruxi să aibă o mândrie exacerbată pe motiv că este „fiica Ioanei Ginghină și a lui Alexandru Papadopol“?

Nuuuu… nici pe departe. În primul rând că noi nu ne purtăm ca niște vedete. Puterea exemplului este mult mai bună decat orice educație, iar modestia trebuie conținută și zicem că la noi există.

Ești fondatoarea MiniArtShow, program născut din dorinţa de a promova importanţa şi beneficiile aplicării conceptului de Educaţie Timpurie. Apoi ai pus bazele școlii de actorie, film și Tv MiniArtShow, un proiect de dezvoltare personală pentru copii de 3-16 ani. Ce te-a determinat să te implici atât de mult în dezvoltarea frumoasă a copiilor?

Pot spune, acum după 18 ani de lucru cu și pentru copii, că a fost destinul. Nu mai am niciun dubiu în sensul acesta. Am început să lucrez în proiecte care se adresează copiilor încă din anul 2 de facultate, deci chiar cred că nu a ținut doar de mine.

Acum, când sunt în prag de a realiza cel mai frumos proiect trăit de mine vreodată, Brave Kids, și în România, chiar cred că m-am născut să lucrez cu copiii.

Abia aștept să-i văd pe toți participanții în proiect cum se vor „transforma”, așa cum ne-am transformat și eu şi Ruxi și toți copiii care am participat acum doi ani, în Polonia, în acest proiect.

Probabil că Ruxi a înțeles deja dăruirea ta și dragul cu care vrei să faci bine la un nivel mai larg decât propria familie. Conștientizează, crezi, importanța de a-i ajuta și pe cei din jur, de a oferi?

Da! De când era mică, Ruxandra a luat parte la proiectele mele sociale și astfel a intrat în contact cu copiii speciali. Astfel că a înțeles că sunt în jurul nostru oameni mai puțin norocoși ca noi și că trebuie ajutați.