Interviu cu Adrian Asoltanie

„Nu recomand niciodată să plătiți copiii pentru activități pe care trebuie să le facă pentru ei.“

Sunteți unul din speakerii evenimentului despre educație financiară ce va avea loc la București pe 19 mai, unde Școala Intuitext este partener media. Să începem discuția prin a defini acest concept. Ce este educația financiară?

Educația financiară înseamnă înțelegerea unor principii de bază care să ne ajute în luarea deciziilor financiare. Oamenii devin foarte emotivi în relația cu banii, deși aceștia funcționează după legi simple și clare.

Educația financiară ne ghidează când vine vorba de alcătuirea unui buget al familiei, cât și pe ce să cheltuim, ce economii sunt importante și cât de mari, ce reprezintă datoriile și cum scăpăm de ele, cum ne creștem veniturile, în ce să investim și cum să ne ferim de greșeli și pierderi financiare.

În ce stadiu credeți că este în prezent ideea de educație financiară la copii? E preocupată școala sau sunt preocupați părinții de acest aspect?

Întâlnesc în fiecare an mii de copii la cursul meu Micul Dresor de Lei pe care îl susțin în școli. Începând chiar de la clasa 0 copiii sunt extrem de interesați de universul banilor. Din păcate, lipsa de educație și organizare a părinților transmit mai departe celor mici convingeri și obiceiuri contraproductive care se vor îndrepta extrem de greu ulterior.

Sunt încercări timide de introducere a educației financiare în școli, elementul-cheie este coordonarea dintre părinți și educatori. Clienții (copiii) își doresc cu siguranță asta.

De ce este important pentru noi, ca indivizi, să ne formăm o educație financiară încă de mici?

Pentru că, în absența câtorva principii elementare, relația cu banii va fi „parazitată” de sfaturi din auzite, de tentații, de încercări nereușite și de pierderi serioase. Discuțiile financiare sunt principala cauză de stres și divorț în familii.

Sunt factorul principal în emigrația românilor sau în eșecul multor afaceri și parteneriate. Câteva reguli clare ar face mult mai simplă luarea deciziilor financiare viitoare.

Trăim într-o societate în care ritmul e foarte accelerat. Suntem grăbiți, ne lăudăm că suntem multi-tasking, fără să înțelegem, de fapt, că toată această fugă ne privează de bucuria de a trăi pur și simplu, de a savura viața în toate detaliile ei. Lucrăm mult, ne lăudăm și cu acest aspect ca și cum programul încărcat la birou este un indicator al valorii noastre ca indivizi. Prin urmare, timpul pentru familie se reduce, sentimentul de vinovăție crește și ce facem pentru a contrabalansa situația? Le oferim copiilor jucării, gadget-uri smart, bani. Ce mesaj le transmitem astfel celor mici?

Tocmai în acest haos hiperactiv ne-ar prinde bine, ca părinți, câteva repere care să ușureze relația cu copiii și banii. E foarte la îndemână să înlocuim / compensăm atenția și timpul cu obiecte / gadget-uri. Din păcate, copiii intră într-o spirală a lui „mai mult”, „mai repede”, „mai scump” care nu le va aduce decât frustrări după scurtul moment plăcut al achiziției.

Îi lipsim de etape importante: stabilirea unor obiective personale, producerea propriilor bani, răbdarea, amânarea, evaluarea – care sunt, de fapt, cărămizi puse la baza unui caracter puternic și echilibrat. Apoi ne plângem că nu au simțul realității, că sunt răsfățați, veșnic nemulțumiți și cred că banii cresc în copac.

Pușculița a fost multă vreme un simbol al copilăriei dinainte de anii ’90. Ce mai înseamnă astăzi să „strângi bănuți la pușculiță”? E oare un obicei desuet?

Absolut toți copiii pe care i-am întâlnit de la clasa 1 au declarat că au pușculiță. Când vine vorba să spună de unde au banii din pușculiță am identificat trei răspunsuri:

• „I-am CÂȘTIGAT când am ajutat-o pe mama / tata / bunica la diverse treburi”.
• „I-am PRIMIT de ziua mea, de weekend, de Zâna Măseluță…”
• „I-am LUAT singur, ai mei oricum nu se prind”.

În timpul cursului observ mari diferențe de atitudine și maturitate între cei care CÂȘTIGĂ, cei care PRIMESC și cei care ÎȘI IAU singuri. Primii au o demnitate și o încredere frumoasă în răspunsuri. Următorii sunt ușor rupți de realitate, cred că un iPhone costă 100 lei, iar ultimii sunt aroganți și disprețuitori față de proprietatea sau ideile celorlalți, comentează și contrazic din oficiu.

Recomandarea mea ar fi ca fiecare copil să aiba trei plicuri / borcane / pușculițe în care să împartă banii câștigați sau primiți:

• Economii – 50%  – sunt pentru obiectivele lor mari (bicicletă, telefon). Acest plic îi va învăța să planifice și să aștepte.
• Mici cheltuieli – 40% – bani de discreție pentru mici plăceri (dulciuri, jucării, cărți, filme). Acest plic învață copilul să cumpere inteligent, să compare, să evalueze, să ia decizii. Cu acest plic va face greșelile de 10 lei din care va învăța să le evite pe cele de adult de 10.000 euro.
• Donații – 10% – plicul care dezvolta altruismul, generozitatea, realismul, compasiunea, auto-sacrificiul.

Ce înseamnă „banii” pentru copii și cât de mult credeți că înțeleg ei faptul că în spatele unei bancnote sunt ore de muncă, stres și uneori chiar suferință?

Eu le explic copiilor la curs că banii vin atunci când faci ceva bun și util pentru altcineva. Banii pot veni din trei surse:

• Muncă si energie – aici intră activitățile sau meseriile „manuale”: zidar, fermier, curățenie.
• Educație și creativitate – activitățile care presupun multă educație (doctor, arhitect, avocat) sau un talent deosebit (cântareț, dansator, pictor)
• Timp și răbdare – postura de investitor / proprietar de business.

Diferențele de efort și venituri dintre cele trei categorii vin din nivelul de educație și valoarea pe care o adaugi restului societății. Legătura e firească – vrei mai mulți bani? Perfect!

Tot ce trebuie să faci este să te educi pentru a deveni mai valoros semenilor tăi și să ajuți cât mai mulți dintre ei. Pentru etapa 5 – 15 ani am creat un joc de sarcini care permite oricărui copil să câștige propriii bani făcând diverse activități în familie.

În felul acesta va face legătura între bani și activitatea făcută pentru altcineva. Nu recomand niciodată să plătiți copiii pentru activități pe care trebuie să le facă pentru ei: învățat bine, citit, curățenie în propria cameră, strâns jucării…

Însă pentru sarcini care ajută restul familiei, vecinii… cred că putem găsi oportunități să câștige câțiva bănuți. Veți vedea cât de atenți vor fi cu cheltuirea lor. Responsabilitatea și simțul proprietății vor ieși repede la iveală.