De ce aici copiii sunt motivați să învețe

Claudia Cojocea - Editor
Motivatie scolara
Motivatie scolara

(interviu cu Cristina Honcioiu, specialist Intuitext în educație)

Ce îi motivează pe copii să învețe? Cum pot dascălii și părinții să le încurajeze o atitudine pozitivă în raport cu școala?

 

Copiii au o curiozitate naturală în ceea ce privește lumea înconjurătoare, curiozitate care se manifestă încă de la naștere. Ființa umană, în fiecare stadiu al dezvoltării sale, are nevoi, interese, mai apoi aspirații care au un anumit specific. Cunoașterea și respectarea acestora asigură implicarea copilului, a omului în procesul propriei învățări. Copilul este motivat să învețe dacă ceea ce învață este legat de realitate, dacă este util și îl ajută în viața cotidiană, dacă pornește de la ceea ce cunoaște și de la ceea ce corespunde experienței sale.

 

Învățarea este o experiență personală la care el are nevoie să participe. El învață dacă face, interacționează direct, acționează practic, aplică, dacă analizează, apreciază, observă, extrage concluzii, adică dacă este implicat activ mental și, mai ales la vârste mici, senzorial și motric. Învățarea eficientă se realizează într-o atmosferă plăcută, în care copilul simte că poate decide, că are un anumit grad de libertate, în care are voie să greșească și în care este susținut să corecteze greșelile, nu criticat pentru ele sau comparat.

 

El are nevoie să fie optim provocat, prin sarcini care sunt puțin peste ceea ce poate. Dacă sarcinile sunt prea ușoare, atunci nu mai este provocat, deja le știe, dacă sarcinile sunt prea grele, atunci experimentează neputința și abandonul în fața a ceva ce îl depășește, nu mai experimentează posibilitatea succesului, ci certitudinea eșecului.

 

Copilul învață mai bine atunci când simte că este apreciat pentru efortul său, că este susținut și sprijinit să depășească obstacolele, frustrările pe care le presupune învățarea. La vârste mici, și nu numai, aspectul ludic al învățării este foarte important și motivator; mai târziu, interesul pentru grupul de egali devine dominant și activitățile în echipă, relațiile armonioase cu coechipierii asigură implicarea și eficiența în învățare.

 

Învățarea are o importantă latură relațională, de aceea conectarea cadrului didactic și a părintelui cu copilul, aprecierea efortului depus în sarcină și nu a rezultatului final, încurajarea, încrederea că el va reuși sunt elemente importante în învățare, mai ales în momentele repetitive, dificile sau frustrante pe care le presupune învățarea.

 

Atitudinea părinţilor privind învățarea și asigurarea unui climat de studiu adecvat contribuie la creșterea motivației în învățare. Dacă dascălii și părinții asigură cele enumerate mai sus, atunci atitudinea copilului față de școală va fi de cele mai multe ori pozitivă.

 

Care sunt, în opinia ta, principalii factori care îi demotivează pe copii să învețe, care le inhibă curiozitatea?

 

Nerespectarea a ceea ce am menționat anterior conduce la demotivarea copiilor, le inhibă curiozitatea. Dacă ceea ce învață copilul nu pornește de la realitate, de la interese, preocupări, de la experiența sa de viață, nu are utilitate pentru copil, dacă nu pornește de la ceea ce cunoaște, dacă nu se simte provocat, atunci curiozitatea dispare și implicarea personală a copilului se diminuează.

 

Copiii au nevoie să se implice activ în propria învățare, să decidă, să simtă că au o anumită libertate în acțiunile lor, să știe că pot greși și că e în regulă să nu știe, că primesc sprijin ca să corecteze și să afle. Aceasta înseamnă, de fapt, a învăța, a nu ști și a putea să greșești.

 

Dacă părintele sau profesorul reacționează prin ceartă (ton ridicat, critică, reproș, cuvinte nepotrivite), atunci când copilul greșește sau nu știe, dacă îl compară cu ceilalți, nu cu el însuși, atunci apar consecințe negative atât pentru dezvoltarea emoțională, cât și pentru învățare. Apar relațiile tensionate cu adulții, ceea ce generează teamă, anxietate, îngrijorare, nesiguranță, furie, frustrare. Este afectată stima de sine a elevului pentru că i se arată doar ce nu poate să facă și indirect i se transmite că nu este competent, și atunci de ce să mai continue? Copilul învață atunci când i se arată ce a făcut bine, când îi este lăudat efortul depus în sarcină, nu rezultatul final, atunci când este susținut prin întrebări, acțiuni, ca să descopere și să corecteze ceea ce a greșit.

 

Există Evaluare Națională încă de la clasa a II-a. Apoi la a IV-a, a VI-a și la a VIII-a. Cum pot evita, mai ales copiii din clasele primare, anxietatea de performanță?

 

Consider că evaluările naționale de la clasa a II-a, a IV-a, a VI-a au fost prost înțelese și aplicate în sistemul educațional românesc. Ele ar fi trebuit să fie un instrument util pentru profesori, astfel încât să nu mai descopere copiii care nu obțin rezultate satisfăcătoare tocmai în clasa a VIII-a și să existe pârghii de corectare încă din clasele mai mici. În schimb s-au transformat în examene care pun presiune pe copii încă din clasele primare, iar o astfel de presiune nu este compatibilă cu nivelul lor de dezvoltare și utilă dezvoltării lor. Un nivel de anxietate este normal în fața unui examen precum cel din clasa a VIII-a. Aceasta ajută elevul să își mobilizeze resursele, să se pregătească, să le activeze în timpul examenului. Problema apare atunci când această anxietate este foarte mare și împiedică activarea resurselor, afectează rezultatele. Dacă ne așteptăm ca la acest examen să nu manifeste anxietate de performanță, este nevoie să privim în trecut la felul cum adulții se raportează la performanțele copilului, la cum se oferă feedback, în ce fel sunt folosite evaluările, cum îl ajută adulții semnificativi să facă față eșecului, cum a fost explicată testarea/evaluarea, cum se corectează greșelile sau cum se realizează învățarea.

 

motivatie scolara

 

Atitudinea adulților din viața copilului față de performanțe și eșecuri modelează cum se raportează copilul la cele ale sale. Dacă părinții și profesorii asociază valoarea copilului cu notele pe care le ia la clasă, dacă folosesc notele pentru a ierarhiza și compara copilul, atunci situația este și mai gravă.

 

Deci evitarea anxietății de performanță nu se poate face cu puțin timp înainte de examen. Ea depinde de mulți factori de care este nevoie să ne ocupăm din timp, până la susținerea examenului propriu-zis.

Există, mai nou, metode alternative de învățare, cum ar fi platformele online de exemplu, manualele digitale sau CD-urile educaționale. Crezi că aceste produse de învățare, create în acord cu nevoile noilor generații de copii, le pot schimba elevilor percepția în ce privește școala? Îi pot ajuta să învețe cu plăcere?

Acestea sunt mijloace care plac foarte mult elevilor și care pot fi introduse cu măiestrie de către dascăli. Da, îi pot ajuta, pentru că tehnologia face parte din viața lor, iar utilizarea acesteia de către școală înseamnă a face învățarea atractivă, prietenoasă, a lua în considerare preocupările și interesele lor.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *