Ghid metodic: Abordări pedagogice pentru dezvoltarea competențelor specifice

Urmare a numeroaselor definiții date conceptului ”competența”, J. Aubret şi P. Gilbert (2003, pp.8-9), desprind patru trăsături comune ale noţiunii de competenţă, pe care Florea Voiculescu le-a integrat astfel:

”competenţa este o caracteristică individuală sau colectivă ataşată posibilităţii de a mobiliza şi de a pune în acţiune de manieră eficace într-un context dat un ansamblu de cunoştinţe, de capacităţi şi de atitudini comportamentale.”

Un grup de cercetători din arii interdisciplinare din Belgia coordonat de Philippe Parmentier și Léopold Paquay  a realizat un instrument care să sprijine cadrele didactice   în proiectarea și desfășurarea activităților educaționale care să dezvolte competențele specifice elevilor.

Exemplificăm pentru Limba și literatura română, clasa a IV-a, pentru dezvoltarea competenței specifice: 2.3. Prezentarea ordonată logic şi cronologic a unui proiect/ a unei activităţi derulate în şcoală sau extraşcolar

Etapele dezvoltării acestei competențe sunt:

Nr.	Din perspectiva elevilor	Din perspectiva învățătorului
1.	Rezolvarea unei situații-problemă	Organizarea de situații problemă
Exemplu	Sarcină de lucru : Clubul de lectură- organizare, invitare membrii, asigurarea că participă toți colegii (cum îi motivați să citească, să își prezinte ideile, frecvența întâlnirilor…)	Sarcină de lucru : Crearea Clubului de lectură. Alte  competențe specifice pe care urmărim să le edzvoltăm pe parcursul acestui proiect : 1.5 Manifestarea interesului pentru receptarea mesajului oral indifferent de perturbările de canal (comunicarea în grup și cu toși elevii pentru susținerea propriilor idei) 2.4. Iniţierea şi menţinerea unei interacţiuni în vederea rezolvării de probleme individuale sau de grup 2.5. Manifestarea interesului pentru participarea la interacţiuni orale  4.2. Redactarea unor texte funcţionale scurte pe suport de hârtie sau digital (scrierea de invitații, regulamnetul Clubului, comunicarea pe email cu colegii din grup) 4.5. Manifestarea interesului pentru scrierea creativă şi pentru redactarea de texte informative şi funcţionale (crearea Afișului Clubului de lectură, a logo-ului, sloganul)
Cadru teoretic	Elevul se confruntă cu situații complexe, contextualizate sau inspirate din viața reală. Se angajează în proiecte și formulează ipoteze.	Învățătorul organizează situații-problemă provocatoare și motivante, promovând pedagogia prin proiecte și încurajând rezolvarea activă a problemelor.
2.	Folosirea diverselor resurse și cunoștințe ale elevilor sau puse la dispoziția acestora	Facilitarea folosirii diverselor resurse și cunoștințe
Exemplu	Care este scopul clubului? Cum ne organizăm? Când ne întâlnim și unde?  Cum împărțim responsabilitățile? Care sunt rolurile ? La cât timp schimbăm rolurile ? Ce fel de cărți citim ? Cum ne asigurăm că toți membrii citesc? Invităm scriitori?	Cadrul didactic îi sprijiă și supraveghează, folosește metoda socratică pentru îndrumare.
Cadru teoretic	Elevul folosește și exploatează diverse resurse și cunoștințe, integrând exemple din viața reală și căutând informații relevante din multiple surse.	Învățătorul asistă elevul în folosirea resurselor și cunoștințelor, oferind materiale și îndrumare pentru utilizarea lor eficientă și deschiderea spre exterior.
3.	A acționa: a-l face pe elev cât mai activ posibil	Asigurarea că elevul rămâne activ pe tot parcursul lecției
Exemplu	Elevii lucrează împreună pentru organizarea Clubului de lectură	Gruparea elevilor pe subproiecte de rezolvat :1)  organizarea Clubului, invitarea membrilor, spațiu etc ; 2) ce cărți citim ? Cum le selectăm ? Cum îi motivăm pe colegi să le citească ? Cum organizăm dezbtareile ?;  3) invitati din afară : profesori, scriitori, etc
Cadru teoretic	Elevul este activ, realizează sarcini care îl interesează, comunică și ia decizii despre modul de abordare a acestora.	Învățătorul organizează activități care implică elevul într-un mod activ, structurând lecția în jurul sarcinilor de lucru și adaptând complexitatea acestora.
4.	A interacţiona cu elevi, profesori, alte persoane semnificative	Organizarea interacțiunilor între elevii din clasă
Exemplu	Elevii dezbat propunerile fiecărui subgrup de lucru pe temele importante, își susțin punctele de vedere cu argumente și aleg variantele considerate cele mai potrivite pentru proiect Fiecare grupă prezintă soluțiile identificate pentru proiectul la care a lucrat cu argumente și cum se integrează în proiectul mai mare numit Clubul de lectură.	Cadrul didactic ajută ca toți elevii să fie implicați, să își susțină propriile puncte de vedere și pe ale echipei din care fac parte, să comunice clar, să folosească instrumente digitale, mijloace audio-vizuale care să faciliteze înțelegerea, etc.
Cadru teoretic	Elevul lucrează cu colegii, confruntându-se cu concepții diferite, folosind instrumente de lucru în colaborare cu aceștia și analizând interacțiunile pentru a le reglementa.	Învățătorul organizează situații de lucru în echipă, promovând dezbaterile de idei și asigurând instrumentele necesare pentru o interacțiune eficientă.
5.	Reflectarea asupra propriei activități, acțiuni sau rezultate	Favorizarea reflecției asupra acțiunii realizate
Exemplu	Fiecare elev are un moment de autoreflecție, apoi în echipa din care a făcut parte pentru a analiza dacă a atins toate obiectivele propuse, dacă există și alte soluții, ipoteze de validat, care sunt riscurile acțiunilor propuse.	Cadrul didactic îi ajută să își noteze ideile rezultate ca urmare a reflectării, să le dezbată și să evolueze variantele stabilite în etapele precedente.
Cadru teoretic	Elevul reflectă asupra acțiunilor și resurselor sale, analizând efectele și condițiile de reușită ale acțiunilor sale.	Învățătorul încurajează reflecția asupra acțiunii, planificând momente de reflecție și organizând activități care favorizează activități metacognitive.
6.	Evaluarea activității proprii	Învățarea elevului să (se) (auto)evalueze
Exemplu	Fiecare elev se autoevaluează folosind o grilă de evaluare și este evaluat de colegii de echipă	Învățătorul îi ajută să stabilească criteriile pentru grila de (auto)evaluare
Cadru teoretic	Elevul participă activ și onest la evaluarea propriilor sarcini de lucru prin următoarele metode:  autoevaluare, evaluare mutuală și coevaluare, analizând greșelile pentru a regla învățarea.	Învățătorul implică elevul în evaluarea învățării și a sarcinilor de lucru realizate, oferind instrumente și timp pentru analiza greșelilor și organizând procesul de evaluare și autoevaluare.
7.	A sintetiza și structura cunoștințele dobândite	Urmărirea structurării cunoștințelor dobândite în vederea integrării și fixării lor pe termen lung
Exemplu	Fiecare elev și în grup notează într-un jurnal al proiectului ce a învățat din această experientă: cum să se organizeze, cum să emită ipoteze, cum să le valideze, cum să își susțină ideile în fața celorlalți, cum să asculte activ, cum să facă brainstorming, cum să facă o prezentare	Cadrul didactic îi ajută să facă o schemă logică a cunoștințelor si abilităților dobîndite
Cadru teoretic	Elevul petrece timp structurând și sintetizând cunoștințele și dezvoltând strategii de învățare personale și eficiente.	Învățătorul vizează structurarea de către elev a cunoștințelor noi, planificând momente de structurare-sinteză și organizând secvențe pentru împărtășirea  strategiilor de învățare.
8.	Integrarea resurselor personale (cunoștințe, abilități, atitudini pentru a fixa noile achiziţii şi a le articula cu precedentele	Urmărirea integrării resurselor personale (cunoștințe, abilități, atitudini) de către elevi
Exemplu	Fiecare elev creează o hartă conceptuală cu noile cunoștințe dobândite și legătura lor cu cele anterioare, existente pe care o atașează jurnalului de proiect.	Cadrul didactic îi ajută pe elevi să construiască harta conceptuală.
Cadru teoretic	Elevul stabilește legături între diversele cunoștințe învățate și le integrează, luând în considerare atât resursele personale, cât și cele școlare.	Învățătorul asistă elevul în integrarea resurselor personale diverse, oferind sarcini care încurajează stabilirea de legături între diferite cunoștințe și exploatând cunoștințele anterioare.
9.	A conferi sens celor învăţate	A ajuta elevul să găsească sens în activitatea de învățare
Exemplu	Fiecare elev scrie în jurnalul propriu la ce îl ajută cunoștințele și deprinderile dobândite pe parcursul acestui proiect	Învățătorul sprijină elevii în identificarea sensului în activitatea la care au participat folosind metode euristice : conversația, problematizarea, brainstorming-ul.
Cadru teoretic	Elevul își orientează activitatea către atingerea obiectivelor de învățare și producție, finalizând activitatea prin construirea și căutarea de sens.	Învățătorul ajută elevul să găsească sens în activitățile de învățare, orientându-le către obiective de învățare, nu doar către a obține note/calificative.
10.	Orientarea activității către transferul cunoștințelor	Învățătorul orientează activitatea spre transfer
Exemplu	Fiecare elev își notează în jurnal cum va aplica în alte situații din viața sa ceea ce a învățat în acest proiect dând unul sau mai multe exemple	Cadrul didactic supraveghează și îi ajută să identifice și alte situații în care pot transfera experiența dobândită.
Cadru teoretic	Elevul își pregătește activitatea pentru transferul cunoștințelor în situații de viață socială sau personală, lucrând pe materiale similare și exercitându-și competențele în situații noi.	Învățătorul încurajează anticiparea situațiilor de transfer și asistă elevul în pregătirea pentru mobilizarea cunoștințelor dobândite, organizând materiale și situații de învățare relevante.
11.	Trecerea progresivă de la  supraveghere și sprijin la autonomie	Cadrul didactic se asigură de progresul gradual al elevului de la supraveghere și sprijin la autonomie
Exemplu	Elevii propun un alt proiect pe care să îl lucreze în afara orelor de clasă.	Cadrul didactic îi sprijină, ajută când este solicitat și participă ca invitat la prezentarea finală a proiectului.
Cadru teoretic	Elevul se implică în activități, acceptând să investească într-o abordare personală și căutând să regleze autonom activitatea de învățare, simțindu-se apreciat și sprijinit.	Învățătorul însoțește  elevul în construirea competențelor către autonomie, motivîndu-l, ajutându-l să capete  încredere că poate  și asumând diverse strategii de „conflicte cognitive”.

Acest instrument poate fi adaptat fiecărei discipline, nivel de studiu, reprezentând etapele pe care, dacă le urmăm, asigurăm dezvoltarea competenței specifice vizate.

Însă competenţa nu se traduce automat în performanţă, acest proces fiind filtrat fie de cauze interne (voinţă, procese afective etc.), fie de cauze externe (presiuni, accidente, mediu nefavorabil, adversităţi etc.).

Bibliografie: